Quien no te busca, no te extraña.
Quien no te extraña, no te quiere.
El destino determina quién entra en tu vida pero tú decides quién se queda.
La verdad duele una sola vez.
La mentira cada vez que nos acordamos.
Hay tres cosas en la vida que se van y no regresan jamás: Las palabras, el tiempo y las oportunidades.
Por eso, valora a quien te valora y no trates como prioridad a quien te trata como opción...
Luzii...
“Cea mai mare boala a timpurilor noastre este cea a oamenilor care sufera din cauza ca nu sunt niciodata iubiti.”
A fi printesa nu este un basm pentru o printesa adevarata, ci o realitate care trebuia acceptata ca atare. Cu demnitate, cu incercari de eliberare, cu dorinte firesti si reale de a gasi drumul spre fericire, cu dorinta de a se ridica la asteptarile inalte ale unui popor intreg si ale unui sot exigent. Pentru o perioada de timp, toti credeau ca Diana traieste o viata de poveste, casatorita insa cu un print real. Diana nu se simtea intotdeauna in largul sau intre regulile stricte ale regalitatii. Dupa ce s-a stins feeria noii vieti de printesa casatorita cu un print iubit, Diana a constatat ca noua sa viata nu o poate face fericita. In realitate, printesele nu au o viata perfecta. Diana a recunoscut ca a suferit de bulimie si de depresie severa. Din cauza presiunii la care era supusa incercand sa se adapteze rolului sau de printesa de Wales, in mintea sa a incoltit in repetate randuri intentia de a se sinucide, chiar si atunci cand era insarcinata. De multe ori, comportamentul sau era unul autodistructiv. Diana Sally Bedell Smith, unul dintre biografii printesei, demitizeaza legenda Dianei, afirmand ca printesa avea stari emotionale oscilante. Uneori era calda si carismatica, alteori era distanta si cu adevarat nesuferita. Chiar daca in viata publica castiga admiratia, iubirea si aprecierea publicului, ajutand acolo unde putea, in viata personala ea era cea care striga dupa ajutor. Rolurile simultane de sotie, sotie inselata si neglijata, mama, printesa au fost coplesitoare pentru Diana. Printesa suferea de singuratate si de o tristete de care nu mai putea scapa. La urma urmei, era om...
Începuturile vieții
Diana a fost cea mai mică dintre fiicele lui John Spencer, Vicontele Althorp, mai târziu al VIII-lea Conte Spencer şi a primei lui soţii, Frances, Vicontesa Althorp (fostă Onorabilă Frances Burke Roche şi apoi Frances Shand Kydd). La 1 iulie 1961, la 6.45 seara, Diana Frances Spencer s-a născut la Park House, casa pe care părinţii săi au închiriat-o pe moşia de la Sandringham, Anglia, a reginei Elisabeta a II-a şi a fost a botezată în 30 august 1961 la Biserica Sfânta Maria Magdalena, naşul ei fiind John Floyd. Ea a fost cel de-al patrulea copil al cuplului, având încă patru fraţi: Lady Sarah Spencer (născută în 1955), Lady Jane Spencer (născută în 1957), John Spencer (mort în 12 ianuarie 1960) şi Charles Spencer (născut în 1964). Ca urmare a divorţului părinţilor ei, în 1969 (din cauza legăturii amoroase a Lady-ei Althorp cu moştenitorul unei averi din vânzarea tapetului, pe nume Peter Shand Kydd), mama Dianei a luat-o pe ea şi pe fratele ei mai mic să locuiască la ea, într-un apartament din Knightsbridge, în Londra, unde Diana a mers la şcoală. De acel Crăciun, copiii au mers la tatăl lor de sărbători şi el nu le-a mai dat voie să se întoarcă la Londra, la mama lor. Lady Althorp a cerut la Tribunal custodia copiilor, însă mărturia mamei Lady-ei Althorp contra fiicei sale din timpul procesului a contribuit la decizia curţii de a acorda custodia Dianei şi a fratelui ei tatălui lor.
În copilărie, i-a avut drept parteneri de joacă pe prinţul Andrew şi Prinţul Edward, fiii mai mici ai reginei. După ce tatăl ei a dobândit titlul de Conte Spencer în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. După ce şi-a terminat studiile, Lady Diana a devenit educatoare la o grădiniţă dintr-o suburbie a Londrei. Tatăl ei, Contele Spencer, i-a cumpărat, drept cadou la împlinirea vârstei de 18 ani, un apartament în valoare de 50.000 de lire sterline, la Coleherne Court, în cartierul Earls Court din regiunea Royal Borough în Kensington şi Chelsea şi ea a locuit acolo până în 1981, împreună cu trei colege de apartament.
Stabilindu-se în Londra, ea a urmat un curs de gătit pentru avansaţi şi a muncit mai întâi ca instructor de dans pentru cei mici, până când un accident de schi a obligat-o să lipsească trei luni de la locul de muncă şi i-a lăsat o rană permanentă. Apoi ea s-a angajat ca educatoare, s-a ocupat de curăţenie pentru sora ei Sarah şi câţiva dintre prietenii ei şi a muncit ca amfitrioană la petreceri.
Logodna, căsătoria
Prinţul Charles o cunoştea pe Diana de câţiva ani, dar s-a interesat în mod serios de ea ca posibilă mireasă în vara anului 1980, când au fost invitaţi amândoi într-un sfârşit de săptămână la ţară, unde ea l-a privit cum juca polo. Relaţia s-a dezvoltat când el a invitat-o să navigheze, într-un sfârşit de săptămână la Cowes, pe iahtul Britannia. După aceea a invitat-o la Castelul Balmoral, reşedinţa scoţiană a familiei Windsor, pentru a-i cunoaşte familia. Diana a fost primită bine la Balmoral de regina Elisabeta a II-a, de Filip, Duce de Edinburgh şi de Regina Mamă. Apoi cuplul a ieşit de mai multe ori în Londra. Prinţul a cerut-o în căsătorie în 6 februarie 1981 şi Diana a acceptat, însă logodna lor a fost ţinută secret câteva săptămâni. Logodna lor a devenit oficială în 24 februarie 1981, când moştenitorul tronului i-a dat viitoarei prinţese un inel mare cât o nucă, în valoare de 30.000 £, constituit din 14 diamante înconjurând un safir. Diana a acceptat cererea imediat.
Tânăra de 20 de ani a devenit Prinţesă de Wales când s-a căsătorit cu Prinţul Charles în Catedrala St Paul, pentru că avea mai multe locuri decât Westminster Abbey, care fusese folosită anterior pentru nunţile regale, pe 29 iulie 1981, într-o aşa-numită "nuntă de basm" urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni. La altar, Diana a inversat, din greşeală, ordinea numelor lui Charles, spunând Philip Charles Arthur George. Ea nu a spus nici că "se va supune", ceea ce a provocat senzaţie la vremea aceea. Nunta a început la 11:20 A.M. 21 (ora de vară britanică), iar Diana purta o rochie în valoare de 9000 £, cu o trenă lungă de 6,25 metri şi cu cele mai frumoase broderii.
Divorțul
La scurt timp însă, relaţia cuplului de vis s-a răcit, o experienţă cu atât mai dureroasă cu cât s-a produs sub ochii omniprezenţi ai tabloidelor. Paparazzi au transformat-o pe Diana într-una dintre cele mai fotografiate femei din lume. În particular, ea a suferit de bulimie şi depresie. În 1992, Diana şi Charles s-au despărţit în mod oficial.
La începutul anilor '90, căsătoria Dianei cu Charles s-a destrămat, eveniment care a fost la început suprimat, apoi a devenit ştire de senzaţie de mass media internaţională. Se pare ca atât Prinţul cât şi Prinţesa de Wales au vorbit presei prin intermediul prietenilor, fiecare din ei învinovăţindu-l pe celălalt de eşecul căsniciei lor. Charles şi-a reluat vechea lui relaţie pre-maritală cu Camilla, Ducesă de Cornwall. Când a fost întrebat ce rol a avut Camilla în eşecul căsniciei sale, Diana a spus, într-un interviu la BBC, în cadrul unui program tv numit Panorama: "Ei bine, erau trei persoane în căsnicia noastră, deci era puţin înghesuială."
În decembrie 1995, Regina a fost de acord cu "un divorţ rapid" al cuplului Charles şi Diana.
Viaţa personală după divorţ
După divoţ, Diana a păstrat apartmentul din Palatul Kensington, complet redecorat şi aceea a fost casa ei până când a murit.
Ea a ieşit cu un cardiolog foarte respectat din Pakistan, pe nume Hasnat Khan, care a fost numit "dragostea vieţii ei", timp de aproape doi ani, înainte de încheierea relaţiei, de către Khan, datorită unor deosebiri culturale. Curând după aceea, a început o relaţie cu Dodi Al-Fayed.
După divorţ, Diana a muncit în special pentru Crucea Roşie şi a dus o campanie asiduă pentru a curăţa lumea de mine terestre. Munca ei a avut un caracter umanitar mai degrabă decât politic. Ea şi-a urmat interesele în filantropie, muzică, modă şi călătorii— deşi avea totuşi nevoie de acordul regal pentru a-şi lua copiii cu ea în vacanţă sau pentru a reprezenta Marea Britanie în afara graniţelor. Fără a avea o casă de vacanţă sau unde să îşi petreacă sfârşitul de săptămână, Diana şi-a petrecut majoritatea timpului în Londra, adeseori fără fiii săi, care erau fie cu Prinţul Charles, fie la internat.
Moartea
La 30 august, Diana şi Dodi au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenţiona să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineaţa următoare, după ce va petrece o noapte la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana şi Dodi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979. Fotografii de senzaţie au apărut şi ei. Spre finalul cinei, Dodi i-a spus şoferului să ducă maşina înapoi la vila sa, într-o încercare de a-i atrage pe fotografi. Henri Paul, gardă personală la hotelul Ritz urma să fie noul şofer. Acesta a fost de acord cu această însărcinare, deşi băuse şi luase şi anti-depresive, care nu trebuie amestecate cu alcool.
În 31 august 1997, Diana a murit într-un accident de maşină în tunelul stradal numit Pont de l'Alma din Paris, împreună cu Dodi Al-Fayed şi cu şeful securităţii de la Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce maşina Mercedes-Benz închiriată, prin Paris, pentru a se feri de paparazzi. Maşina lor Mercedes-Benz W140|Mercedes-Benz S280 neagră din 1994 s-a ciocnit de al treisprezecelea stâlp al tunelului. Tunelul cu două benzi era construit fără bariere metalice în faţa stâlpilor. Niciunul dintre cei patru ocupanţi nu avea centura de siguranţă.
În timp ce se deplasau prin oraş, erau urmăriţi îndeaproape de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de acceleraţie pentru a scăpa de presă. Când au ajuns la un tunel ce trecea pe sub Pont de l'Alma, şoferul conducea la o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricţionată la 50 km/h. Paul a pierdut controlul maşinii în momentul în care au intrat în tunel, iar Mercedesul a ricoşat într-un zid şi s-a zdrobit literalmente de pilonii care susţineau partea superioară a tunelului.
Diana, încă în viaţă, însă cu răni grave la nivelul pieptului, a fost dusă la spitalul Hôpital de la Salpêtrière, unde a avut un stop cardiac la câteva minute după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reuşit să o resusciteze, iar la ora 3 dimineaţa i-a fost stabilit decesul. Diana era în vârstă de 36 de ani.
O anchetă juridică franceză, timp de optsprezece luni, a dus la concluzia, în 1999, că accidentul în care a murit Diana a fost cauzat de Paul, care a pierdut controlul asupra maşinii şi a condus cu viteză mare fiind în stare de ebrietate.
Începând cu februarie 1999, tatăl lui Dodi, Mohamed Al-Fayed (proprietarul Hotelului Ritz din Paris, pentru care muncea Paul) a pretins că accidentul a fost rezultatul unei conspiraţii, şi de atunci a susţinut că accidentul a fost organizat de Serviciile Secrete urmând instrucţiunile Prinţului Philip, Ducele de Edinburgh.
Finalul...
Moartea tragică a prinţesei Diana a provocat o răbufnire de sentimente naţionale din partea britanicilor, nemaivăzută de la sărbătorirea finalului celui de-al doilea război mondial. Persoane îndoliate au adus peste două milioane de buchete de flori la palatele regale şi au stat la coadă peste 12 ore pentru a se semna în cartea de condoleanţe. Peste 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donaţii într-un fond comemorativ, iar într-un an, fundaţia caritabilă constituită în memoria prinţesei Diana a adunat 133 de milioane de dolari, din care 48 de milioane de dolari au provenit din vânzarea discului lui Elton John Candle in the Wind 1997 şi 20 de milioane de dolari, din vânzarea unor suveniruri oficiale cu prinţesa de Wales.
După ce a fost criticată pentru că nu a împărtăşit durerea poporului britanic, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la catedrala Westminster în 6 septembrie. Sicriul Dianei a fost dus de la palatul Kensington Palace până la Westminster Abbey într-o caleaşcă trasă de cai. Aproximativ 1 milion de oameni au condus-o pe prinţesă pe ultimul său drum. Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani şi Harry, în vârstă de 12 ani, însoţiţi de tatăl lor, prinţul Charles, de bunicul lor, prinţul Philip şi de unchiul lor Charles, contele Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.
După ceremonie, trupul neînsufleţit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moşie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp. Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliţă, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac şi aflată la adăpost de aparatele de fotografiat, care o urmariseră de prea mult timp...
„În viaţă sunt doar două tipuri de bărbaţi: cei care vor să te ţină de mână şi cei care vor să facă sex cu tine” - este o traducere elegantă din spusele Samanthei...cea care pune cuvântul „sex” în „Sex and The City”. În urma experienţelor sale cu reprezentanţii sexului opus, Samantha a ajuns la o concluzie optimistă şi pesimistă în acelaşi timp. Depinde peste care dintre cele două tipuri de bărbaţi ai dat tu până acum.
Probabil că serialul ar trebui să se numească „Men and the city”, căci din rubrica lui Carrie am invăţat multe despre bărbaţi şi relaţii, nu doar despre sex. Cele şase sezoane sigur ţi-au provocat şi ţie multe revelaţii despre sexul opus.
Iată lecţiile despre bărbaţi pe care e cazul să le inveţi din serialul „Sex and The City”, pentru a găsi fericirea în braţele Alesului tău!
Nu forţa un bărbat cu ultimatumuri
Te-ai obişnuit deja ca atunci când începi o relaţie să păstrezi o distanţă emoţională respectabilă. Nu îl suni decât să „îi spui ceva important”, noroc că eşti maestră la arta inventării de pretexte. Nu îl copleşeşti cu gesturi de afecţiune şi nu îl provoci la discuţii despre sentimentele voastre... Aceasta este atitudinea pe care orice femeie ar fi adoptat-o urmărind primele două sezoane ale celebrului serial. Carrie a trecut prin multe până să primească de la Mr. Big o periuţă de dinţi care să stea nestingherită lângă a lui. Nu putem uita scena în care el îi aduce înapoi toate obiectele „uitate” la el în baie, semne că încercarea ei de a intra în viaţa lui nu a dat rezultate.
Carrie te-a învăţat că nu poţi forţa un bărbat să intre într-o relaţie serioasă, nici măcar cu ultimatumuri. Atunci când îl roagă pe Mr. Big să îi dea un semn că ea este „The One”, el nu îi face pe plac, deşi ştie că o va pierde. „Am nevoie să fac lucrurile în ritmul meu”, îi spune el. Carrie a fost prima care a rostit cuvintele „Te iubesc”, iar el a ezitat să îi răspundă pe moment.
De aceea este important să ai răbdare atunci când începi o nouă relaţie, căci rareori se întâmplă să găseşti un bărbat care să rezoneze cu tine pe toate planurile, concomitent.
Totuşi...
Nu toţi bărbaţii fug de relaţii serioase
Revenind la acea distanţare emoţională, este absurd să îţi cenzurezi sentimentele. Nu e cazul să devii o umbră a lui, dar nici să te porţi cu el precum o faci cu un musafir. În încercarea de a părea o femeie sigură pe sine şi independentă, îi vei da de înţeles că nu te implici şi că nu te-ai ataşat de el.
Contrar aparenţelor, bărbaţii nu pornesc orice relaţie înspăimântaţi de ideea că legătura poate deveni una serioasă. Aidan, cel pe care Carrie îl întâlneşte după despărţirea de Mr. Big, îi demonstrează că unii bărbaţi nu se sperie de angajamente.
Unul dintre episoadele mele preferate este cel intitulat „Are we sluts?”, în care Carrie se întreabă de ce, după mai multe întâlniri, Aidan nu pare interesat să facă sex cu ea. Spre surprinderea ei, el îi spune că preferă să aştepte şi să nu se mai arunce cu capul înainte, precum a făcut-o în trecut.
Şi bărbaţii se gândesc la fostele iubite şi la ce nu a mers în relaţia cu ele. Mai important, mulţi învaţă din greşeli, pentru că îşi doresc ceea ce ne dorim şi noi: o relaţie fericită.
Poţi găsi bărbatul perfect, nu şi fericirea
Deşi Carrie se întreabă la începutul relaţiei cu Aidan cum se face că el este „aşa de perfect”, uşor, uşor remarcăm că perfecţiunea nu garantează o relaţie de viitor. Căsnicia lui Charlotte cu Trey este o altă dovadă a faptului că în spatele unui bărbat ce pare perfect, nu se ascunde fericirea unei femei. Al doilea soţ i-a adus lui Charlotte viaţa amoroasă la care doar visa, deşi „responsabilul” nu se înscria în cerinţele ei privind bărbaţii. Miranda, avocat de succes, se îndrăgosteşte şi ea iremediabil de Steve, barman de meserie.
Ce au toate aceste poveşti în comun? Ideea că nu te poţi îndrăgosti doar de calităţile şi defectele unui om. Dacă renunţi să mai cauţi perfecţiunea, ai putea rămâne plăcut surprinsă de bărbaţii care intră în viaţa ta. Nu mai încerca să îi încadrezi în portretul robot al bărbatului perfect şi îţi vei acorda şansa să îi cunoşti aşa cum sunt ei în realitate. Unul dintre ei te-ar putea cuceri într-un mod autentic, nu atent calculat!
Sexul la prima întâlnire nu decide viitorul relaţiei
„Un bărbat te va părăsi cu la fel de mare uşurinţă, chit că faci sex cu el la prima întâlnire sau la a zecea”, spune Samantha răspicat. O pot contrazice doar cele care se mint sau care pun preţ pe stereotipuri. Dacă nu vrea o relaţiei serioasă cu tine, cel mai probabil, altele sunt motivele, nu faptul că „i-ai cedat” prea repede. Mulţi bărbaţi încep o legătură doar datorită atracţiei fizice, care poate mai apoi să fie însoţită de sentimente. În cazul în care ele nu apar, este absurd să dai vina pe sexul de la prima întâlnire şi să ignori ce s-a petrecut în restul timpului. Faptul că, în serial, Carrie a făcut sex de la prima întâlnire cu Mr. Big nu a afectat viitorul relaţiei lor.
„He-s just not that into you!”
„Nu prea te place” sună a text de grădiniţă, dar nu multe femei înţeleg exact noţiunea, în ciuda simplităţii ei. Nu degeaba s-a lansat pe piaţă şi filmul omonim, inspirat din episodul cu pricina. Atunci când un bărbat refuză să intre în apartamentul Mirandei, pe motiv că are a doua zi o şedinţă matinală, Berger, iubitui lui Carrie la acea vreme, rosteşte celebra replică: „He-s just not that into you!”, întărită de „ …atunci când un bărbat te place, intră la tine în casă, indiferent că are sau nu şedinţă în dimineaţa următoare”.
Aşadar, trebuie să acceptăm că nu suntem pe placul unor bărbaţi, fără să ne simţim ofensate sau complexate. Decât să pierzi vremea inventând scuze unui tip care nu îşi dă interesul, mai bine te concentrezi pe ceea ce vrei tu şi pe viitoarele oportunităţi.
Sursa: www.unica.ro
autor: Stela Moisescu
Deşi avem la dispoziţie o mulţime de mijloace contraceptive, ţara noastră este pe primul loc în Europa când vine vorba de avorturi, mame minore şi copii abandonaţi, dovadă că ne lipseşte educaţia sexuală. Statistici alarmante privind contracepţia
Dintre cele cinci milioane de românce aflate la vârsta reproducerii, mai puţin de 9% folosesc pilula anticoncepţională, una din cele mai apreciate metode contraceptive în alte ţări.
Nu ar trebui să ne mire că suntem pe locul trei în Europa la numărul de avorturi, cu 150.000 de cazuri raportate anul trecut. Ţările aflate pe primele două locuri în acest clasament trist sunt Marea Britanie şi Franţa, ţări cu o populaţie mai mare decât a noastră. Deci, dacă socotim numărul de avorturi la mia de locuitori, am conduce detaşat în toată Europa.
„Aceasta în condiţiile în care avorturile din cabinetele private nu sunt strict monitorizate, ca să nu mai vorbim de cele efectuate la domiciu şi care se pare că, în continuare, nu sunt puţine”, a spus dr. farmacist Radu Gheoghe, director Fildas, la conferinţa de lansare a campaniei „Un copil dorit e un copil iubit”.
Mai trist este că deţinem locul întâi în Europa şi la copiii născuţi de adolescente. În 2005, un raport al Ministerului Sănătăţii arăta că 29.000 de copii au fost născuţi de mame în vârstă de 15-19 ani. În acelaşi an, au devenit mame 520 de fete sub 15 ani.
La aceste cifre se adaugă şi cele privind numărul copiilor abandonaţi, spune dr. Radu Gheorghe. În 2004, s-au raportat 5130 de copii abandonaţi în maternităţi, dar este clar că numărul real al copiilor nedoriţi este mult mai mare.
Toate acestea în conditiile în care beneficiem de toate mijloacele contraceptive pe care le au la dispoziţie şi femeile din vestul Europei.
Pilula contraceptivă este sigură şi eficientă
Din păcate, noi ducem lipsă de informaţii corecte şi complete. Aşa se face că încă mai credem în mituri vechi de ani de zile, ignorând faptul că astăzi există metode noi de contracepţie, modalităţi noi de administrare a medicamentelor şi că au fost clarificate riscurile pilulelor.
De exemplu, spune dr. Sorin Eşanu, medic specialist obstetrică şi ginecologie, astăzi se ştie cu exactitate că pilula protejează împotriva cancerului de ovar şi endometru. „Este singurul medicament din lume care este dovedit a avea un efect protector împotriva unei forme de cancer”, a precizat medicul.
De asemenea, se ştie astăzi că pilula contraceptivă nu creşte riscul cancerului de sân sau de col.
În ce priveşte riscurile asociate pilulei, dr. Sorin Eşanu spune că sunt mult mai mici decât cele asociate metodelor naturale de contracepţie.
Astfel, maxim 10 femei dintr-un milion fac accident tromboembolic din cauza pilulei. În schimb, la noi în ţară, 120 de femei dintr-un milion mor în timpul sarcinii şi naşterii, din cauza complicaţiilor. Ţinand cont de faptul că metodele naturale - coitus interruptus, calendarul - dau greş în 25% din cazuri, riscul de deces este mai mare în cazul unei astfel de metode decât în cazul pilulei.
Metoda contraceptivă se alege după stilul de viaţă
Dar pilula nu este singura metodă contraceptivă disponibilă şi din multitudinea de variante, fiecare poate alege ceea ce i se potriveşte mai bine, însă numai cu ajutorul unui specialist.
Dr. Borbala Koo, director al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, spune că putem cere ajutorul oricui, fie medic ginecolog, fie medic de planificare familială, fie asistent medical. Ea ne atrage atenţia că metoda contraceptivă cea mai sigură este cea pe care o putem folosi corect pentru că nicio metodă nu funcţionează dacă este folosită greşit.
În cazul contraceptivelor moderne, mai spune dr. Borbala Koo, nu mai este nevoie de analize hormonale complicate ca să-ţi dai seama ce ţi se potriveşte şi ce nu, cum se făcea acum 10-15 ani. Metodele de astăzi se aleg după stilul de viaţă, iar specialistul te ajută să te cunoşti mai bine ca să poţi face această alegere.
Când le vorbim copiilor despre contracepţie
Pentru a scădea numărul de sarcini şi avorturi la adolescente, educaţia sexuală joacă un rol extrem de important. Din păcate, puţini se gândesc la asta.
Părinţii obişnuiesc să nege sexualitatea propriului copil, explică Dr. Sorin Eşanu, medic ginecolog. „La 13 ani, fetiţa mea e prea mică pentru discuţii despre sex”, spun mulţi părinţi. De fapt, niciodată nu e prea devreme, mai alesc că trăim într-o societate în care se pune foarte mult accentul pe sex şi sexualitate.
De fapt, spune dr. Eşanu, dacă fetiţa a intrat la pubertate şi are menstruaţie, ea este, din punct de vedere biologic, o femeie matură, aptă de reproducere, aşa că educaţia sexuală trebuie deja începută.
Dr. Borbala Koo, preşedintele SECS, consideră că discuţiile despre sex trebuie să începă şi mai devreme, atunci când copilul începe să-şi pună întrebări privind diferenţele între fetiţe şi băieţei. Astfel, se va crea între părinte şi copil acea relaţie deschisă, de prietenie, necesară pentru a putea discuta mai târziu despre contracepţie.
Conform dr. Borbala, educaţia sexuală nu înseamnă neapărat educaţia actului sexual, ci este educaţia care ne permitem să ne bucurăm de propria sexualitate, care nu se rezumă la actul sexual în sine, mai ales în cazul adolescenţilor.
Cât ne costă contracepţia
Este păcat ca fetele tinere să îşi strice viaţa dând naştere unor copii nedoriţi, mai ales dacă ţinem cont cât de ieftină este contracepţia. Anca Vlad, preşedinte Fildas, ne atrage atenţia că o folie de pilule anticoncepţionale, pe care le luăm într-o lună, costă de la 8 lei până la 20 de lei, poate până la 30 de lei dacă vrei ceva de ultima generaţie.
Pastila de a doua, mai scumpă puţin, costă între 64 şi 75 de lei. Un dispozitiv intrauterin este ori foarte ieftin, 14-15 lei, ori foarte scump şi sigur, în jur de 500 lei, însă este o investiţie pe termen lung, putând fi folosit până la cinci ani. Asadar, nu se poate spune că lipsa banilor ne împidică să ne protejăm.
„Putem în continuare da vina pe perioada comunistă, dar nu putem să o facem la infinit. Trerbuie să luăm taurul de coarne şi să schimbăm ceva”, spune Anca Vlad. Ea recunoaşte că văzând filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, care i-a trezit amintiri neplăcute din perioada comunismului, i-a venit ideea campaniei „Un copil dorit e un copil iubit”, campanie menită să prevină sarcinile nedorite, să informeze şi să educe în special adolescenţii.
Sursa: www.unica.ro
autor: Erika Chivu
Chiar dacă îmbătrânirea este un proces natural, imposibil de prevenit deocamdată, ea nu trebuie să-şi lase amprenta şi pe faţa ta. E drept că ridurile vin odată cu vârsta...însă apariţia lor depinde şi de alţi factori pe care îi poţi controla.Una din principalele cauze ale ridurilor este expunerea la soare. Radiaţiile ultraviolete grăbesc procesul de îmbătrânire al pielii pentru că atacă fibrele de colagen şi elastina. Fără acestea, pielea îşi pierde elesticitatea, puterea, şi începe să atârne, sub influenţa gravitaţiei.
Bineînţeles, soarele afectează în mod diferit diversele tipuri de piele, aşa că ereditatea joacă rolul ei în acest proces. Dar cea mai mare influenţă o are modul de viaţă. Chiar şi cea mai albă piele poate fi protejată împotriva razelor solare cu ajutorul unei creme cu SPF mare.
Ceea ce mâncăm influenţează fiecare parte a corpului nostru, iar pielea nu putea să facă excepţie. Antioxidanţii neutralizează radicalii liberi care atacă fibrele de colagen, astfel că pielea ta fi tânără şi proaspătă mai mult timp. Dar pentru asta ai nevoie de o dietă bogată în antioxidanţi, adică în fructe şi legume proaspete, nuci şi alune, ceai verde.
Mai puţin ştiut este faptul că şi zahărul este un duşman al pielii. Printr-un proces numit glicaţie, zahărul se „lipeşte” de proteinele din sânge pentru a forma nişte compuşi ce atacă fibrele de colagen şi elastină. O alimentaţie cât mai săracă în dulciuri îţi menţine pielea tânără.
La fel de ciudat, poate, este şi faptul că poziţia în care dormi contribuie la apariţia ridurilor.Ideal ar fi să dormi pe spate pentru că, atunci când stai cu faţa lipită de pernă, pe acea parte se formeaza „cute”. Sunt temporare, ce-i drept, însă pe termen lung contribuie la apariţia ridurilor permanente.
Tot în timp se observă şi efectele expresiilor faciale repetate. De fiecare dată când încordezi muşchii faciali ca să zâmbeşti sau să te încrunţi, sub piele se formează un mic „şanţ”. Pe măsură ce pielea îmbătrâneşte şi îşi pierde flexibilitatea, ea nu mai poate să revină la forma iniţială, aşa că şanţul devine permanent.
Dacă nu ai cum să eviţi zâmbetele şi alte expresii faciale importante în comunicarea non-verbală, poţi cel puţin să ai grijă de ochii tăi, purtând ochelarii de vedere sau de soare, dacă este cazul. Când nu vezi bine sau când e prea multă lumină în jur, ai tendinţa să „mijeşti” ochii, ceea ce duce la formarea ridurilor în jurul lor.
Un alt lucru la fel de important pe care îl poti face pentru pielea ta este să renunţi la fumat, dacă ai acest viciu. Fumatul afectează circulaţia sângelui, astfel că pielea, nu mai primeşte suficient oxigen şi îmbătrâneşte mai repede.
Sursa: www.unica.ro
autor: Erika Chivu
foto: Shutterstock
Se spune ca scopul scuza mijloacele. Prin urmare, atunci cand vrei sa eviti un conflict sau o reactie nedorita, cand vrei sa ascunzi sau sa obtii ceva, ai tendinta sa minti. E, oare, cea mai buna solutie?
De cate ori nu ti s-a intamplat sa dai un raspuns pe placul persoanei cu care stai de vorba, in loc sa-i spui ceea ce crezi cu adevarat? Sau sa pari interesata de subiectul conversatiei cand, de fapt, esti cu gandul in alta parte?
Minciuna face parte din viata noastra, fie ca recunoastem sau nu acest lucru, iar avantajele ei incep sa fie descoperite inca de la varste foarte mici.
Parintii ar trebui sa stie ca severitatea cu care aplica pedepsele este unul dintre factorii care ii determina pe copiii lor sa recunoasca sau, dimpotriva, sa minta atunci cand gresesc.
Insa nu doar copiii au mai mult de pierdut atunci cand recurg la minciuna decat ar avea in cazul in care ar spune adevarul. Un sot i-ar putea spune sotiei sale ca, desi s-ar simti jignit, i-ar ierta infidelitatea daca nu l-ar minti.
Pierderea increderii, i-ar spune el, e mai mare decat pierderea credintei in fidelitatea ei. Sentimentele se pot schimba pe parcursul unei casnicii. Atitudinea se poate schimba radical atunci cand apare o aventura in afara casniciei si poate fi diferita de cea din vremea cand exista doar ipoteza unei asemenea aventuri.
Chiar daca cel care a gresit stie ca raul ar fi mai mare daca ar fi prins cu minciuna decat daca ar admite ca a gresit, minciuna poate fi tentanta. In timp ce spunerea adevarului aduce cu sine o pierdere imediata si sigura, minciuna promite posibilitatea evitarii oricaror pierderi. Gandul ca poate fi scutit de o pedeapsa imediata poate fi atat de atragator, incat dorinta de a alege aceasta cale il face pe cel care apeleaza la minciuna sa subestimeze probabilitatea de a fi prins si cat l-ar costa aceasta.
Constientizarea faptului ca marturisirea greselii ar fi fost o politica mai buna vine prea tarziu, atunci cand inselaciunea a durat prea mult si a presupus atata osteneala, incat recunoasterea nu mai aduce o reducere a pedepsei. E drept ca unii oameni sunt vulnerabili in mod special la sentimentul de rusine cauzat de minciuna si la teama de a fi prinsi, pentru ca au fost crescuti in credinta ca minciuna este unul dintre cele mai grave pacate.
Pe de alta parte, s-ar putea ca din educatia altora sa nu fi facut parte neaparat condamnarea minciunii, in aceasta categorie intrand si „mincinosii din fire“. Aceste persoane isi cunosc aceasta abilitate la fel de bine cum o stiu si apropiatii lor. Ei se incadreaza in categoria celor care si-au exersat aceasta abilitate inca din copilarie, mintindu-si parintii, bunicii, profesorii si prietenii, ori de cate ori au vrut. Pe ei nu ii incearca teama de a fi prinsi, dimpotriva, sunt increzatori in abilitatea lor de a induce lumea in eroare. Extrem de pricepute in a insela, dar nu lipsite de constiinta, persoanele din aceasta categorie ar trebui sa profite de talentul lor, alegand sa devina actori, agenti de vanzari, avocati, negociatori sau diplomati.
Semne ale minciunii
In multe cazuri, lectia despre minciuna pe care o invata cei mici incepe cu povestea lui Pinocchio, personajul inventat de scriitorul italian Carlo Collodi. Intrebandu-l pe tatal sau, un tamplar pe nume Gepetto, cum isi poate da seama daca el a spus o minciuna, acesta ii raspunde: „Minciunile, dragul meu baiat, se afla imediat, pentru ca sunt de doua feluri. Sunt minciuni care au picioare scurte si minciuni care au nasul lung. Minciuna ta, pe cat se pare, este una dintre cele care au nasul lung“.
Oamenii ar minti mai putin daca ar crede in asemenea semne ale minciunii, insa acestea nu exista. Nu exista un semn propriu-zis al inselaciunii, vreun gest sau vreo expresie faciala care sa tradeze faptul ca o persoana minte.
Exista doar indicii ca o persoana nu e bine pregatita sa spuna o minciuna si indicii ale emotiilor care nu se potrivesc cu felul firesc de a fi al acelei persoane. Minciunile pot fi detectate in felul de a vorbi, in voce, in miscarile corpului si in expresiile fetei, in ciuda faptului ca cel care minte incearca sa-si ascunda sentimentele.
Fata. Dupa cuvinte, fata este cea careia i se acorda cea mai mare atentie. Oamenii primesc comentarii in legatura cu felul in care arata aceasta: „Sterge-ti expresia aia de pe fata!“, „Zambeste cand spui asta!“, „Nu te mai uita asa la mine!“.
Fetei i se acorda atentie in mare parte pentru ca reprezinta marca si simbolul personalitatii. Este principala modalitate prin care deosebim o persoana de alta. Fata este locul principal unde se afiseaza emotiile, este cea care ii poate spune celui care asculta ceea ce simte o persoana in legatura cu ceea ce spune – dar nu intotdeauna cu precizie, de vreme ce fata poate minti in legatura cu sentimentele.
Sursa: www.avantaje.ro
- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea
Faptul că se gândesc cu teamp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
Stare tehnică:Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.
Istoric:
Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.
Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.
Combinaţii:
Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa, oricât de mică ar fi dar să funcţioneze.
De ce o vând:
Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult, şi ca s-o repar mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.
Este cea mai cunoscuta poveste de dragoste din toate timpurile. Acest cuplu a devenit un sinonim pentru dragoste in sine." Romeo şi Julieta" este o tragedie de William Shakespeare. Povestea lor de dragoste este tragica, este povestea a doi adolescetţi din doua familii rivale, care se indragostesc la prima vedere, se casatoresc in secret si apoi risca totul pentru dragostea lor. In final, amandoi se sinucid...Oare ce s-ar fi intamplat cu ei daca nu s-ar fi sinucis? Ar fi durat dragostea lor? Oare cum ar fi continuat povestea?
Povestea de dragoste dintre Marc Antoniu si Cleopatra este una dintre cele mai memorabile si interesante. Peste secole de la moartea lor, William Skakespeare avea sa o transpuna in literatura, chiar si azi piesa jucandu-se in teatre din toate colturile lumii.
Putem considera povestea lor un test al dragostei; s-au indragostit la prima vedere- doi omanei puternici, influenti, care aveau sa faca din Egipt una din marile puteri ale lumi antice. Relatia lor insa a fost ca o palma pe obrazul romanilor, ingrijorati de expansiunea Egiptului. In ciuda amenintarilor si pericolelor, Marc Antoniu si Cleopatra s-au casatorit; nu le-a fost dat sa fie, insa..se spune ca, in timpul unei batalii impotriva romanilor, Marc Antoniu a fost mintit intentionat ca sotia lui, Cleopatra, ar fi murit..si atunci, sfasiat de durere, s-a injunghiat cu propria sabie; la aflarea vestii, Cleopatra, in soc, si-ar fi luat si ea viata...dupa unele carti, prin muscatura unui sarpe veninos.
Nu putea lipsi povestea, tot tragica, a lui Lancelot si a reginei Guinevere. Lancelot se indragosteste de regina Guinevere, sotia regelui Arthur. Iubirea lor a crescut încet, pentru ca Guinevere l-a ţinut la distanta pe Lancelot...pana cand dragostea si pasiunea au coplesit-o si cei doi au devenit iubiti. Intr-o noapte, Sir Agravain si Sir Modred, nepotul Regelui Arthur, au condus in vizita o suita de 12 cavaleri in camera reginei Guinevere, unde i-au descoperit pe indragostiti. Sir Lancelot reuseste sa evadeze, dar Guinevere nu a fost atat de norocoasa. Ea a fost capturata si condamnata sa ardă pe rug pentru adulter. Sir Lancelot se intoarce insa cateva zile mai tarziu pentru a-si salva iubita din foc. Toate povestea insa a impartit Cavalerii Mesei Rotunde in doua si a destabilizat regatul lui Arthur.Lancelot isi va termina zilele lui ca un pustnic umil, iar Guinevere a devenit calugarita la Amesbury, unde a si murit.
Ingrediente salata cu ciabatta:
-crutoane paine ciabatta
-rosii
-branza feta
-masline
-sos pesto cu busuioc
(cantitatile le alegeti voi, in functie de nr. de portii)
Crutoanele de ciabatta:
Se cumpara paine ciabatta proaspata...se taie in cubulete si se pun intr-un castron mare.
Peste ele se toarna ulei de masline, marar tocat si putina sare, apoi se amesteca usor, cat sa se prinda mararul de crutoane.
Se pun in tava de copt (unsa cu putin ulei de masline) si se dau dau la cuptor aprox. 15 min sau pana se rumenesc.
Nu le lasati prea mult, isi vor pierde savoarea!
Se scot si se lasa la racit.
Se pun in salata numai cand sunt racite!
(cele ramase de la salata sunt bune si la o supa
Sosul pesto cu busuioc:
-2 cani de busuioc uscat sau proaspat (eu am facut cu uscat)
-2 graunti de usturoi (pisat)
-jumatate de cana de parmezan ras
-un sfert de cana de nuci marunte(eu am facut fara)
-jumatate de cana de ulei de masline
-sare si piper
Toate ingredientele se amesteca fie la mana, fie in mixer.
Se dau la frigider cel putin o ora inainte de a se adauga la salata.
Atentie! acoperiti castronelul in care ati facut sosul cu ciolofan, pentru a conserva aroma.
Nu recomand castronelele de plastic- mirosul patrunde usor in plastic si se pierde aroma mai usor!
Sosul ramas se poate tine la frigider si saptamani indelungate (acoperit!). Mai adaugati din cand in cand cate putin ulei de masline.
La final, se taie rosiile in cuburi maricele, la fel si branza feta (se gaseste si feta-cuburi), maslinele.
Se amesteca mai intai rosiile, maslinele, crutoanele si la final cuburile de feta (ca sa nu se faramiteze).
Dupa aceea, se adauga sosul de busuioc si putina sare, se mai amesteca usor inca o data si voila! pofta mare!
Banana muffins sau brioșe cu banane pe romanește
Ingrediente pentru 12 brioșe mijlocii
1 cană (115 grame) nuci
1 3/4 cani (230 grame) faina
3/4 cană (150 grame) zahăr alb granulat
1 linguriţă praf de copt
1/4 lingurită bicarbonat de sodiu
1/4 linguriţă de sare
1 linguriţă de scorţişoară măcinată
2 oua mari, uşor bătute
1/2 cana (113 grame) unt nesărat, topit şi răcit
3 banane mari, maruntite bine și făcute piure
1 lingurita extract de vanilie
Mod de preparare
Se incinge cuptorul la 180 grade C
Se unge tava de copt cu unt si se pun nucile la prajit, pentru aprox. 8-10 minute.
Se scot si se marunțesc.
Într-un castron mare se amestecă făina, zahărul, praful de copt, bicarbonatul de sodiu, sarea,scorţişoara, şi nucile.
Într-un castron mijlociu se amestecă piureul de banane, ouăle, untul topit, şi vanilia.
Cu o spatulă de cauciuc sau lingură de lemn se incorporează ingredientele umede (amestecul de banane) cu ingredientele uscate doar până când formează un aluat gros şi compact. (Cel mai important lucru este să nu amestecați prea mult aluatul! Nu vreți să obțineți un aluat dur, prea amestecat, ca de cauciuc.)
Turnați aluatul în formele de brioșe, care au fost anterior unse cu unt. Daca nu aveți forme, incercați să faceți din folie de aluminiu.
Coaceţi aproximativ 20 - 25 minute sau până când o scobitoare introdusă în aluat iese curată, fără să se prindă nimic pe ea.
Se lasă la răcit 5 minute, după care se scot din forme. Se servesc calde sau la temperatura camerei.
Cine vrea, poate adăuga în aluat și bucăți de ciocolată sau le poate glazura (deși personal cred ca vor fi prea dulci si vi se face rău de la atâta zahar!)
Sunt minunate seara, cu un ceai, sau de dimineată, alături de cafea. Sau oricând!
Barbatul pana in 20 de ani: Avion de Hartie
Numai zboruri rapide, de scurta distanta si foarte scurta durata.
De la 20 la 30: Avion de vanatoare
Intodeauna la post, 7 zile pe saptamana. Ataca orice obiectiv. Capabil sa execute diferite misiuni chiar cand acestea sunt la un interval scurt de timp.
De la 30 la 40: Aeronava comerciala
Mentine orare regulate. Destinatii destul de cunoscute si de rutina... Zborurile intodeauna ies la ora prevazuta, dar mai necesita mutari si adaptari care irita clientii.
De la 40 la 50: Aeronava comerciala pentru zboruri internationale. Functioneaza la orele de lux. Destinatii de inalt nivel cu rare abateri. Clientela soseste cu mari sperante, la sfarsit iese obosita, dar satisfacuta.
De la 50 la 60: Aeronava cargo
Pregatiri intense si multa munca inainte de decolare. Odata in aer, manevreaza lent si ofera foarte putin confort in timpul zborului. Clientela este compusa in majoritate din valize si tot felul de vechituri.
De la 60 la 70: Deltaplan
Necesita conditii externe exceptionale pentru a-si lua zborul, de o munca teribila pentru a decola iar dupa aceea evita manevre bruste pentru ca sa nu cada inainte de de timp. Dupa aterizare, demonteaza si strange tot echipamentul.
De la 70 la 80: Planor
Zboara uneori, dar numai ajutat. Repertoriul manevrelor extrem de limitat. Odata ajuns la sol are nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.
Dupa 80: Aeromodel
Este doar decorativ, de functional nici nu se mai pune problema...
Certurile ocazionale şi micile conflicte între parteneri există în orice cuplu. Dar limita dintre normalitate şi violenţă poate fi fragilă. De aceea, nu trebuie să permiţi ca dragostea dintre voi să se transforme în teroare. Psihologii avertizează că violenţa poate crea dependenţă, deoarece, implicând eliberarea de endorfine, produce plăcere.
Cand totul parea asa perfect, chiar inaintea ofiterului starii civile. Ce sa mai atata vorba un inceput de casnicie perfect!
Apropo de nunti sa va povestesc ceva .Doi tineri se hotarasc sa se casatoreasca .Mergand catre starea civila ,tipa imbracata in rochia de mireasa se impiedica pe niste trepte ,norocul ei ca o tinea viitorul sot de mana ,ca altfel cadea. Acesta se uita catre ea si ii spune"ce toanta esti!".Ajung in fata ofiterului starii civile si cand sunt intrebati daca se iau la bine si la greu ,el raspunde zambind DA ,iar ea la fel zambind NU . A si explicat motivul ...pentru ca din prima zi a facut-o toanta !
Vezi mai multe din Funny pe 220.ro
Marius Andrei Herta:
Chiar dacă înţelepciunea populară afirmă contrariul, bătaia nu este ruptă din Rai! Dezvoltarea psihică a copilului are deseori de suferit din cauza corecţiilor fizice pe care părinţii le aplică.
Michaela Stirbu:
Cred ca toti care suntem in acest grup ne aducem aminte de bataile pe care le luam in copilarie .Nu cred ca unul dintre noi are probleme psihice sau mai stiu eu ce traume din cauza unei "luare pe coaja"din copilarie .Unii copii sunt nazdravani si cu o personalitate puternica ,pe care cred eu ca nu-i pui doar cu o vorba la punct .In ziua de azi ,nu ai voie sa zbieri la copilul tau ca deja din scutece acesta stie ca exista Protectia Copilului .Consider ca noi si generatia noastra stim ce inseamna respect si cei 7 ani de acasa ...pe langa generatiile noi care ,mi-e jena sa spun ca sunt viitorul tarii .Totul pleaca de la educatia primita acasa .
Michaela Stirbu:
Adevarat ca sunt si cazuri extreme ,pentru ca nu exista padure fara uscaturi ,insa nu vreau sa fac referire la acele cazuri .Marius Andrei Herta cred ca esti prea extremist cand spui de acea "educatie"de la extrema .Noi vorbim in general de cazuri normale ...intalnite la tot pasul .
Violenta intre parteneri - facebook post:
Marius Andrei Herta
Exista persoane care se cred puternici, in general sexul puternic profita de acest lucru.
Ce ne face pe noi sa credem ca avem acest drept. De ce spun drept? Pentru ca altfel nu ar reactiona astfel.
Sunt de parere ca atunci cand se da o palma, cel mai bine este sa renunti la relatie, egal in ce situatie este. In general dupa o palma se ajunge la un pumn si asa mai departe.
Persoanele care patesc asta, sunt sfatuite (de mine) sa anunte autoritatile. Sa nu va para rau, pentru ca atunci cand ai "luat-o in freza", partenerului nu ia parut rau. Atunci cand se intampla, sa renuntat de mult la respect. Respectul a ramas sub forma unui cuvant.
Respectul intre parteneri si oricine altcineva, trebuie sa rama in orice relatie. Atata timp cat exista respect, nu se ajunge la asta. Atat timp cat exista respect, copii se inteleg cu parintii, mai mult sau mai putin. Atunci cand acest lucru dispare, dispare si intelegerea.
Intre parteneri... ei trec prin incercari mult mai grele in relatie, de ce sa se ajunga la asta? De ce sa trecem peste orice lucru si cuvant care ne defineste pe noi ca Homo sapiens - oamnei moderini si inteligenti - si sa devenim animale?
Aceste persoane nu merita sa aiba pe cineva langa ele, cu atat mai mult un partener. Aceste persoane ar trebuii sa fie marcati cu ceva vizibil.
Gandeste-te daca ai lovit pe cineva, crezand ca tu ai dreptul si gandeste-te ca exista cineva, undeva, care te va pedepsi pentru acest lucru.
Asta este parerea mea despre violenta intre parteneri si violenta in general.
De ce li se spune moldovencelor nuci? Pentru că se coc în Moldova şi se sparg la Bucureşti…
Daca te ingrasi,toti se gandesc ca esti insarcinata.Daca slabesti,toti se gandesc ca esti bolnava.Daca te imbraci bine,toti se gandesc ca o faci in zadar.Daca te imbraci urat,toti se gandesc ca esti una care nu se intretine.Daca plangi,pe toti ii plictisesti.Daca exprimi opinia ta,esti aroganta.Daca te justifici,esti problematica.Pentru tot ceea ce faci te critica.Daca esti mandra pentru ceea ce esti,atunci pune asta pe peretele tau si lasa ca altii sa vb despre tine !
Întâmplare inedită în comuna ilfoveană Ştefăneşti. Un ţigan din localitate, cunoscut pentru gesturile lui extravagante, a ţinut neapărat să-şi boteze copilul George. Pe consătenii lui i-a amuzat întâmplarea şi spun că n-au mai pomenit aşa ceva. Pentru mulţi, e prima oară când aud de un ţigan pe care să-l cheme George.
Iată ce a declarat Exponatu, unchiul dinspre mamă al băieţelului: “Păi, dom’le, ăsta nici nu-i nume de rom, e nume de cal. Şi-a bătut joc de copil.”
Nici Expertiza, mama lui George, nu a fost de acord cu numele, însă nu a avut cu cine să se înţeleagă. Bărbatul ei a lovit-o brutal la nivelul feţei de fiecare dată când a avut ceva de comentat. Deşi a încercat să-i sugereze subtil variante precum Termopan, Lamborghini şi Leptop, bărbatul nici n-a vrut să audă şi a ţinut-o pe a lui: Ori George, ori Alexandru.
Carusel Potârcă, tatăl copilului, şi-a justificat încăpăţânarea în felul următor: Nu vrea ca fiul lui să ajungă o persoană fadă, care nu iese în evidenţă prin nimic. “E mai bine să râdă lumea de el decât să nu-l bage în seamă”, a precizat Carusel.
Solutii garantate
Paid2Youtube - bani ca sa vezi videoclipuri pe Youtube
DonkeyMails - castigi primii tai dolari online GARANTAT
Adf.ly - Un altfel de adsense, dar fara sa ai un site propriu
EasyHits4U - trafic real gratuit pentru site-ul tau
Anunturi Drobeta - o enciclopedie completa
Sitemap HTML
Sitemap XML
Banci online
Paypal - cea mai de incredere banca virtuala
AlertPay - cea mai sigura banca virtuala
